Autor: Nicoleta Pescărașu, consilier în proprietate industrială · Actualizat: septembrie 2026
O marcă poate fi înregistrată pe numele unei persoane fizice sau al unei firme. Taxele OSIM sunt aceleași, iar legea nu cere ca titularul să aibă o firmă sau să desfășoare deja activitatea pentru care depune marca. Diferența apare mai târziu: la vânzarea afacerii, la despărțirea asociaților, la insolvența firmei, la divorț sau la moștenire. Marca poate fi mutată ulterior de pe un titular pe altul prin cesiune, dar mutarea are costuri și formalități, așa că alegerea merită făcută conștient de la început.
Discută cu un consilier pe numele cui depui marca
Cine poate fi titularul unei mărci
Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice definește titularul ca persoana fizică sau persoana juridică pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor. Nu există condiția de a avea o firmă înmatriculată și nici aceea de a desfășura deja activitatea pentru produsele și serviciile din cerere. Taxele OSIM nu diferă după tipul solicitantului: solicitanții români, persoane fizice sau juridice, plătesc aceleași sume, în lei, detaliate pe pagina de tarife pentru înregistrarea mărcii.
Formele de organizare fără personalitate juridică proprie, precum persoana fizică autorizată sau întreprinderea individuală, nu schimbă datele problemei. Pentru decizia de față, alegerea reală este între o persoană fizică și o societate cu personalitate juridică, cum sunt SRL-ul sau SA-ul.
Ce se schimbă în funcție de titular
| Situația | Marca pe persoană fizică | Marca pe firmă |
|---|---|---|
| Vânzarea afacerii | Marca rămâne la persoana fizică, dacă nu este cedată separat, prin contract | Marca rămâne în patrimoniul societății, care își schimbă doar asociații |
| Despărțirea asociaților | Asociatul pe numele căruia este marca o păstrează | Marca rămâne la societate, indiferent cine pleacă |
| Insolvența firmei | Marca nu face parte din averea firmei | Marca face parte din averea firmei și poate fi valorificată în procedură |
| Divorțul titularului | Marca este bun propriu; veniturile din ea devenite scadente în timpul căsătoriei sunt bunuri comune | Marca aparține societății; regimul părților sociale se analizează separat |
| Decesul titularului | Marca se transmite moștenitorilor | Marca rămâne la societate |
| Costurile și evidența | Suportate de persoana fizică | Suportate de societate; marca figurează în contabilitatea ei |
Divorțul și moștenirea
Codul civil tratează drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra semnelor distinctive înregistrate de un soț ca bunuri proprii ale acestuia, nu ca bunuri comune. Marca rămâne, așadar, a soțului titular. Veniturile obținute din ea, de exemplu redevențele dintr-o licență, sunt însă bunuri comune, dacă devin scadente în timpul căsătoriei.
La decesul titularului, drepturile asupra mărcii se transmit pe cale succesorală. Până la clarificarea moștenirii și înscrierea noului titular la OSIM, administrarea mărcii, inclusiv reînnoirea și eventualele opoziții, se poate complica. Când marca susține o afacere cu mai mulți oameni implicați, acesta este un argument pentru ca titularul să fie firma.
Varianta frecventă: marca pe asociat, licență către firmă
Mulți antreprenori păstrează marca pe numele lor și permit firmei să o folosească printr-un contract de licență. Legea mărcilor recunoaște această construcție: folosirea mărcii de către un terț cu consimțământul titularului este considerată folosire de către titularul însuși. Marca nu devine vulnerabilă la decăderea pentru neutilizare doar pentru că titularul nu o folosește personal.
Licența poate fi exclusivă sau neexclusivă și poate fi înscrisă la OSIM. Înscrierea nu este o condiție de valabilitate, dar licența devine opozabilă terților abia de la publicarea ei. Dacă contractul nu prevede altfel, firma licențiată nu poate introduce o acțiune în contrafacere fără consimțământul titularului; beneficiarul unei licențe exclusive o poate face dacă titularul, notificat, nu acționează în termenul cerut. Construcția are și implicații fiscale, pentru că redevențele sunt venituri ale persoanei fizice și cheltuieli ale firmei. Acestea se discută cu consultantul fiscal înainte de semnarea contractului.
Cum se mută marca de pe persoană fizică pe firmă
Transferul se face prin cesiune. Legea cere ca aceasta să fie încheiată în scris și semnată de părți, sub sancțiunea nulității. Cesiunea se înscrie apoi în Registrul mărcilor la cererea oricăreia dintre părți, cu o taxă de 508 lei în 2026, și devine opozabilă terților de la publicarea ei în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Câteva reguli limitează libertatea părților. Cesiunea poate privi toate produsele și serviciile sau doar o parte dintre ele, dar nu poate împărți teritoriul. Mărcile identice sau similare ale aceluiași titular, folosite pentru produse ori servicii identice sau similare, se pot ceda numai împreună și numai către aceeași persoană. Alternativ, marca poate fi adusă ca aport la capitalul social, cu formalitățile cerute de legea societăților. Pașii și clauzele contractului sunt detaliate în ghidul despre cesiunea și licența mărcii.
Schimbările care nu privesc persoana titularului, cum sunt schimbarea denumirii sau a sediului firmei, se înscriu separat, cu o taxă de 127 de lei.
Cum alegeți
- Firma este alegerea firească atunci când afacerea are mai mulți asociați, când urmează o rundă de finanțare sau o vânzare ori când marca trebuie să apară ca activ al societății.
- Persoana fizică are sens când marca precede afacerea, când este legată de numele sau de reputația unei persoane ori când titularul vrea să o separe de riscurile unei anumite societăți.
- Între asociați, o marcă depusă pe numele unuia dintre ei trebuie însoțită de un acord scris care spune ce se întâmplă cu ea la despărțire.
Oricare ar fi alegerea, prima întrebare rămâne dacă numele poate fi înregistrat. Diferența dintre denumirea firmei și marcă este explicată în ghidul despre firmă, marcă și nume de domeniu, iar pașii procedurii pe pagina de înregistrare a mărcii la OSIM.
Completați formularul de mai jos cu denumirea și domeniul de activitate și menționați în mesaj dacă marca va fi depusă pe o persoană fizică sau pe o firmă. Vă răspundem cu verificarea disponibilității și cu recomandarea privind titularul.
Verifică dacă marca ta poate fi înregistrată
Întrebări frecvente
Pot înregistra o marcă pe numele meu dacă nu am firmă?
Da. Titularul unei mărci poate fi o persoană fizică, fără firmă și fără să desfășoare deja activitatea pentru care depune marca.
Costă mai puțin o marcă depusă pe persoană fizică?
Nu. Taxele OSIM pentru mărci sunt aceleași pentru persoane fizice și pentru firme. Diferențele de cost apar doar dacă marca trebuie mutată ulterior pe alt titular.
Cum trec marca de pe numele meu pe firmă?
Prin cesiune, încheiată în scris și semnată de ambele părți, apoi înscrisă la OSIM cu o taxă de 508 lei în 2026. Cesiunea devine opozabilă terților de la publicarea ei.
Ce se întâmplă cu marca dacă vând firma?
Dacă marca este pe numele firmei, rămâne la societate și trece, practic, sub controlul noilor asociați. Dacă este pe numele unei persoane fizice, nu este inclusă automat în vânzare și trebuie cedată separat.
O marcă înregistrată în timpul căsătoriei este bun comun?
Nu. Codul civil tratează drepturile patrimoniale asupra semnelor distinctive înregistrate de un soț ca bunuri proprii ale acestuia. Veniturile obținute din marcă și devenite scadente în timpul căsătoriei sunt însă bunuri comune.
Dacă marca e pe numele meu și o folosește firma, riscă să fie decăzută?
Nu, dacă firma o folosește cu consimțământul dumneavoastră. Legea consideră folosirea de către un terț autorizat drept folosire de către titular. Un contract de licență scris clarifică această relație.